http://www.revistaorizont.ro/arhiva/august2017.pdf

Discu]iile \n jurul condi]iei femeii par a fi f`r` sfår[it. Le provoac` trec`tori opri]i \n sta]ia de tramvai, le poart` gure[i politicieni on line. Dup` congestionarea retoric` [i reverberan]a asimetriei raportului masculinfeminin, pare c` mai multe despre condi]ia femeii (plasat` \n secundar) [tiu, \n continuare, b`rba]ii. Acum mai bine de dou` decenii, Véronique Nahoum-Grappe observa cercul vicios al diferen]elor care stigmatizeaz` [i asem`n`rilor care \nstr`ineaz`. Intrate \n sistemul de reprezentare social`, deosebirile dintre sexe sunt exploatate pentru a legitima dispropor]ii de toate tipurile. Inegalit`]ile determin` diferen]ieri care ajung s` fie percepute drept naturale, iar diferen]ele naturale devin argumente ale inegalit`]ii. {i cercul se \nchide, cu consecin]e u[or de ghicit. Totu[i, \n 1996, cånd a publicat Le féminin, autoarea era \ncrez`toare: „entre différence stigmatisante et ressemblance aliénante, jamais la possibilité de penser le rapport homme/ femme n’a été aussi ouverte qu’aujourd’hui.” Nu posibilitatea de a reflecta asupra raportului masculin-feminin ridic` ast`zi semne de \ntrebare, ci perpetuarea judec`]ilor de inegalitate, indiferent de baricadele de pe care sunt aruncate. Dispropor]iile impuse [i transmise de o istorie esen]ialmente falocratic` nu s-au oprit la teritoriul politic [i social. Femeii i s-a refuzat dreptul de a \n]elege realitatea prin educa]ie, pentru c` menirea ei ar fi fost statutul derizoriu-reactiv al casnicei [i experien]a maternit`]ii – neratificat` social, dup` cum remarca Simone de Beauvoir, care o includea \n paradigma repet`rii vie]ii, nu a facerii. Firesc, \n aceast` a[ezare stråmb`, i s-a recuzat [i dorin]a de a construi lumi imaginare. Dac`, dup` cum se temeau b`rba]ii, lectura unei c`r]i \i poate provoca femeii indezirabila isterie (legånd, durabil, boala nervoas` de un uter suspect), consecin]ele unui act de crea]ie sunt, desigur, neb`nuite. A IMAGINA, A INVENTA Neb`nuite, dar meritorii au fost urm`rile nu numai \n cazul celebru al lui George Sand. |n vreme ce locul femeii \n societatea veacului al XIX-lea e un subiect care treze[te doar interesul cercet`torilor, explica]ia semn`turii lui J. K. Rowling de pe coperta seriei Harry Potter a ridicat totu[i (ipocrit sau nu) destule språncene. E cunoscut` situa]ia \n care a fost pus` scriitoarea cånd a discutat cu editorul publicarea primului volum: recomandarea c` ar fi mai bine s` nu apar` numele unei femei pe copert` a stårnit, ulterior, valuri. |ntr-o cultur` \nc` profund patriarhal`, \n ciuda preten]iilor de a se fi despotmolit din målul unei polariz`ri \n care femininul era dispre]uitor strivit, o \ntrebare lansat` de Lia Faur [i {erban Axinte duce dezbaterea pe t`råmul literaturii. Cum citesc b`rba]ii c`r]ile femeilor* nu are ambi]ia s` despart` apele [i s` trag` concluzii definitive. Nici nu ar fi avut cum s` o fac`. A[ spune c` ofer`, \n schimb, coordonatele unei h`r]i pe care imaginarul feminin \ntålne[te (cu senin`tate sau inconfundabile tensiuni epistemologice) inventarea stereotip` a femeii. Cum iscodesc b`rba]ii imaginarul feminin? Pe care dintre ace[ti termeni a[az` accentul – pe imaginar sau pe determinantul lui? Citesc c`r]ile femeilor c`utånd o izbånd` estetic` (asexuat`), le fixeaz` un tipar (preconceput, inventat) sau caut` \n ele bre[ele unui teritoriu fascinant (necucerit)? Ce \i determin` s` deschid` sau nu c`r]i scrise de femei? Are textul un sex? Se impune prin for]` robust` sau seduce cu ml`dieri senzuale? Se poate vorbi despre o literatur` feminin`, cu invariante stilistice [i tematice? |n ce rela]ie intr` ea cu literatura scris` de b`rba]i? Cum se fac ierarhiz`rile, care e ponderea criteriului obiectiv, estetic [i propor]ia de etan[eitate p`rtinitoare, masculin`? Sunt doar cåteva dintre \ntreb`rile neformulate care-[i g`sesc, fiecare \n parte, mai multe r`spunsuri. C`ci volumul evit` o linie prestabilit`. Nu serve[te o cauz` sau alta, ci creioneaz` perspective [i scoate la iveal` nuan]e mai mult sau mai pu]in ignorate. Cu un poem de {erban Foar]` (\n deschidere), cu texte autobiografice, confesiuni, omagii, analize, eseuri [i un interviu cu Angela Marinescu (ca \ncheiere), Cum citesc b`rba]ii c`r]ile femeilor intrig` prin structura compozit`. B`rba]i [i femei din genera]ii diferite [i cu puncte de vedere dintre cele mai diverse au fost liberi s`-[i aleag` forma sub care s` reac]ioneze la provocarea aruncat` de cei doi coordonatori: Dan C. Mih`ilescu, Bogdan Cre]u, Bianca Bur]a-Cernat, Alina Purcaru, Doris Mironescu, Simona Preda; Adrian Cioroianu, Dana P\rvan, Nina Corcinschi, Iulian Boldea, Raisa Beicu, Ruxandra Cesereanu, Doina Ru[ti, Ioana Bot, Angela Furtun`, Maria Pilchin, Aliona Grati, Cristina Hermeziu, Teodora Coman, Melinda Cr`ciun, Medeea Iancu, Emil Hurezeanu, Radu Vancu, Al. Cistelecan, Adrian C. Romila, Dumitru Crudu, Felix Nicolau, Robert {erban, Radu Pavel, Dan-Liviu Boeriu, Liviu Antonesei. Rezultatul este un volum organizat \n trei sec]iuni (À la recherche de la femme perdue, Noi, scriitoarele [i Un b`rbat cite[te o femeie), \n cadrul c`rora textele colaboratorilor – cu opinii asem`n`toare ori de-a dreptul incompatibile – \[i r`spund, indirect, unul altuia. |n fond, diversitatea formelor [i formulelor identificabile \n volumul coordonat de Lia Faur [i {erban Axinte oglinde[te \ntocmai varietatea orizonturilor din care este privit` aceast` tem` – inclusiv cu fulminante judec`]i misogine sau cu neglijarea capcanelor pres`- rate \n background-ul feminist. (Pe primele le-ar arunca \n aer orice recurs onest la istoria drepturilor civile [i a atitudinii b`rba]ilor cånd femeile [i-au spus p`sul, de la sus]inerea par[iv` c` ei nu fac altceva decåt s` le apere lor, femeilor, „paradisul” domestic pån` la impardonabila violen]` fizic`. Cåt despre riscurile nesocotirii capcanelor din peisajul literar feminist, le-a men]ionat Julia Kristeva [i nu are rost s` le discut`m aici.) SOCIETATE {I (DE)VALORIZARE „Esen]a percep]iei unui gen ar putea fi tocmai doza de autenticitate a cititorului, eliberat de prejudec`]ile pe care le impune orice societate, inclusiv societatea contemporan`”, scriu coordonatorii \n Cuvånt \nainte. Perfect adev`rat. Dar nu putem s` nu ne \ntreb`m \n ce m`sur` e posibil` eliberarea de prejudec`]i, cånd G. C`linescu \[i g`se[te \nc` destui adep]i: „dac` ne reprezent`m cu u[urin]` pe Ovidiu contemplånd vis`tor valurile Pontului Euxin, ni se pare grotesc` o femeie \n aceea[i postur` cogitabund`. Firesc este ca, \n timp ce Ovidiu prive[te moartea valurilor, femeia s` priveasc` pe Ovidiu”. Sunt sugestive evoc`rile Ioanei Bot pentru confirmarea unor preconcep]ii dominante \n lumea universitar` [i \n peisajul criticii literare. {i nu numai acolo. Sau reac]iile acide, deconcertante ale membrilor comisiei de admitere la doctorat cånd Bianca Bur]a-Cernat [i-a prezentat propunerea de tem` (Afirmarea Scriitoarei \n literatura romån`). Cum traseul pecetluirii (explicit ori implicit) negative a femininului \n societatea romåneasc` e mai vast decåt ne-ar pl`cea s` credem, \ntrebarea Alinei Purcaru, preluat` dintr-un eseu al unei remarcabile scriitoare americane, Francine Prose, cap`t` o greutate care dep`[e[te acroba- ]ia contrafactual`: dac` numele ar disp`rea? Referitor la literatur` [i critic` literar`, a[ decupa m`car dou` fragmente care mi se par gr`itoare. Primul: „nu exist` o leg`tur` demonstrabil` \ntre sexul autorului/ autoarei [i calitatea literar` a textului. Dac` \ns` deschidem spectrul interpret`rii [i accept`m c` literatura poate fi [i o form` a memoriei culturale, un discurs care con]ine [i alte valori decåt cele expresive “…‘, atunci cazul merit` redeschis. Cu o condi]ie: s` nu se amestece criteriile, s` nu explice reu[ita estetic` prin mesajul ‹‹feminin›› sau ‹‹masculin›› al textului.” (Bogdan Cre]u) {i al doilea segment: „Dac` literatura \nseamn` experien]` filtrat` intelectual [i afectiv, atunci experien]a feminin` – [i exist` zone ale experien]ei care sunt aproape exclusiv feminine – este la fel de legitim fic]ionalizabil` ca oricare alta. “…‘ Femeile pot scrie ‹‹feminin›, ca Proust [i Herta Müller, sau ‹‹masculin››, ca Hortensia PapadatBengescu [i Flaubert. “…‘ Dac` critica literar` va \nceta s` mai fie un club de b`rba]i solidificat prin refrene misogine consacrate de tradi]ie, cå[tigul va fi al literaturii, \n cele din urm`.” (Doris Mironescu) |n stranietatea ei contradictorie, Cum citesc b`rba]ii c`r]ile femeilor arat` cåt` nevoie este ca, dincolo de literatur`, diferen]a masculin-feminin s` fie gåndit` nu pe axiomele auto\ndrept`]irii [i def`im`rii, ci pe principiile etice – \ndelung cump`nite – ale (re)valorizării omenescului.

* Cum citesc b`rba]ii c`r]ile femeilor, coordonatori Lia Faur și Șerban Axinte, Iași, Editura Polirom, 2017.